în palide vise-ndrăznesc să mai zbor
uitat este lutul deprins din călcâi
mi-e marea și vântul un veșnic decor
mireasmă albastră a zilei dintâi
stă valul să cadă Lumina să piară
albastrul coboară în văi de zenit
și luna se stinge uitată impară
cum viața devine ea însăși un mit
apusul e rugă cu mâini tremurânde
ce poartă pe ape divin curcubeu
rodire în trupuri și inimi flămânde
ofrandă sublimă Prea Bunului meu
