Am să vin într-o zi

Am să vin într-o zi

În alt loc

În alt timp

Decolând din suspin

Pentru noi anotimp

Pe un țărm însorit

Am să vin

Am să-ți spun

Cât de mult te-am iubit

În albastrul nebun

Am să vin

Curcubeu

Între ploile triste

Să ne cadă mereu

În priviri

Ametiste

Poate nu mai sunt eu

Poate nu mai exiști

Ne rămânem mereu

Curcubeu

Printre norii prea triști

Când o să vii?

Te-ai dăruit stelelor

Mai mult decât mie

Am așteptat la răscruce de galaxii

Să-ți număr pașii

În colțul unui soare

Mi s-a părut că-ți văd zâmbetul

Am ars până la scrum

Încercând să te găsesc

Mereu cenușă

Niciodată cald

Aripile-mi obosite

Tânjesc albastrul

Când o să vii… ?

Amalgam…

Amalgam…

De vise

Nedăruite nopții

Nici visele nu mai sunt ce au fost

Iubiri surogat ne colorează existența

Împărțim o pâine

Cu gust de celuloid

Mușcăm din ea înverșunat

Sperând că vom simți pământul

Până și lumina

Parcă vine din altă parte

Limba mestecă alte silabe

Cărora nu le deslușesc sensul

Pescărușii s-au culcat demult

Cerul nu mai e al lor…

Alte aripi ne colorează sensul

Opal...

Nu-mi găsesc locul nicăieri

Copil

Încrustat în vraja ierbii

Aromind visări cu astre

Ochi de opal în căutarea stelei-pereche

Nestavilitul dor care mă ridica din iarbă nopți la rând

Acolo undeva eram acasă

Aici doar fir de rouă

În cupa însetatei flori

Și mulțumeam pământului

Că m-a primit

Cum neastâmpăr gândul n-are

Prin vremuri am umblat din loc în loc

Sperând să aflu calea

Azi

Tot mai sper

Cu ochii către cer

Să aflu locul părăsit demult

O stea opal

Unde sufletul e acasă

Pe țărmul mării

Opal

Opal și eu…

Distribuie

De-aş fi putut

De-aș fi putut cânta luminii luna

Dansând în ploaie, veselă, mereu

Să fi rămas pe cale doar nebuna

Ce deschidea tristeţii curcubeu

De-aș fi putut ilumina o clipă

Din marea ta cu aștri și furtuni

Să fi găsit neliniştii aripă

La cel sărut aprins între genuni

De-aș fi putut întinde taina toată

Zâmbet să las iubirii căpătâi

Un giulgiu alb pe inimă curată

Îngemănare-a flăcării dintâi

Şi peste timp nesocotind imunde

Ce mantie de ger au îmbrăcat

Să cer să te reverşi a mă ascunde

Întâiule albastru preacurat