Când nu mai credeam că iubirea există
Când nu mai visam curcubeu sau culori
Și încă vedeam cum lumea e tristă
Că
viață măsoară doar umbre de sori
Când țipătul verde pierea în eter
Cuprins de sămânța stelarilor poli
Lipseau anotimpuri necurse din cer
Și fără speranță pluteam pe atoli
O rază albastră trimisă de zei
Stingând
neculoarea în sufletul trist
Străpunge retina cu mii de scântei
Privesc la zenit iubesc și exist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu