Dincolo de himere

 Nicio secundă nu se supune poruncilor

 Deși uneori

 Nici dorințele
 Nu se supun
 Secundelor
 Una e să visăm
 Să visăm că respirăm
 De la respirație ni se trag toate
 Unele respirații ne aduc secunde
 Altele distrug sentimente
 Unele ne duc
 Dincolo de infernul gândurilor
 Ai grijă
 poet
 Căderile sunt nimicitoare
 De fiecare dată

 Ascunde-mă în pleoapa fluviului
mi-e dor
de tine  

În ultima vreme

 Diminețile au gust de nisip

 Amestecat cu lumina
 Care ți s-a lipit de talpă
 Când ai strivit
 Ultimul
 Te iubesc

 Mă gândesc
 Că totuși diminețile
 Ar trebui să aromească
 Visări

 Dincolo de dulceața clipei
 Când genele prea grele
 Întârzie să se desprindă
 să se deschidă
 Lăsând lumina să pătrundă în taina
 adânc ascunsă între brațe

 în ultima vreme
 diminețile
 au gust de plecări

 și nimeni nu-mi spune
 la revedere

Aș adormi clipa...

 La baza infinitului

 Știu că e non-sens

 Mintea mea nu percepe
 Ceva fără sfârșit
 Fără început

 Încă visez
 Să-mi culc tâmpla
 Peste clipa
 Adormită
 La baza infinitului

 Așa
 Aș avea o clipă
 Numai a mea
 În care să-mi odihnesc
 Neliniștile

Corăbier...

 Pe marea în furtună

 Fragilul vas
 Izbit perpetuu
 De valul îndoielii

 În ce mai crezi?

 Busola e-n adâncuri
 Și cerul plin de nori
 Nu-ți mai arată nordul

 E ceață-n jur
 Marea își fierbe-n cocă
 Ne-mplinirile

 Un singur țărm
 Te-așteaptă
 Un singur far
 Iubirea...

Te recunosc, Iubire!

Să nu mă-ntrebi dacă mă leagă clipa

Cu tainele albastre de-nceput.

Nu vreau să știi, prea tare m-a durut.

Dacă mai zbor redecorez aripa.

Am șters atâtea clipe netrăite,
Împiedicată pururea să zbor.
Când visele mi-erau un trist decor,
Iar eu visam secunde nenuntite.

Și încă n-am ajuns la fericire.
Dar sper că voi ajunge într-o zi.
Dintre nisipuri clipa va țâșni,
Și-atunci voi şti că te-am găsit, iubire!

Ape repezi

 Limpezind
 Descântec

 Dorul de tine
 Stinge făclii

 În întuneric
 Sufletul cheamă

 Suflet

 Iubirea cere
 Iubire

 Descântec
 Limpezind
 Ape repezi

Nu scriu

Poezie 
Uneori norii 
Își varsă lacrima în pană 
Alteori soarele 
Mereu 
Bucuria 
Uneori
Iubirea
 
Nu scriu
Iubesc 

Dor

Într-un zbor 
Toate dor 
Rătăcite-n decor 
Aripi mor 
Prea mult dor 
Mă cobor 
La izvor
Să mă dor
Să te dor 

Zile fierbinți

 Lava curge prin gânduri

 Cum razele nemiloase de iulie

 E prea cald să ne mai punem

 Scuturi

 Rătăcim așa

 Cu sentimentele la vedere

 Incandescența  

 Aproape că provoacă incendii

 Mă întrebi de ce plâng

 M-am visat pompier voluntar

 Mă gândeam că lacrimile

 Vor șterge urmele de arșiță

 Și întâiul

 Te iubesc

Despre mare

 Ne trecem cu norii, rămânem cu valul,

 Firave luciri străvezii, de lumină,

 Purtate în vals unduit de verbină,

 Dantele de lacrimi, ce sfâșie malul.

 Ne-alungă uitarea în zările reci.
 Speranța plutește pe nori fumurii.
 Nu-s aripi în zare să-mi spună că vii.
 Doar valul și marea mai scurmă poteci.

 Și-mi pare că cerul se-nchină la mare,
 Corabie ninsă cu flori pe catarg,
 Pe-altarul de unde plutind a chemare

Așteaptă albastrul să vină din larg,
Iubirii divine, celestă-nchinare
Și rugi vălurind ce la țărmuri se sparg.

Cântec pentru nopți fierbinți

 Aș vrea să-mi faci un leagăn din clipele rămase.

 Într-un vârtej de simțuri să ne-nvelim cu norii,

 Să adunăm în poală doar stele norocoase.

 Și-așa cuminți și tandri să ne găsească zorii.

 Ne-ntindem, cu sfială, în verde luciul ierbii,

 Încătușați în vise, nemângâiați de ploi.

 Doar luna să ne vadă, când vin să doarmă cerbii.

 Să lumineze visul și calea dintre noi.

Rugă în iulie

 Cade fum din ceruri,

 Ploaia în șuvoi.

 Spală-ne Tu, Doamne,

 Nu uita de noi.

 Și Te uită, Doamne,

 Cum trudesc pe glie,

 Roadele să strângă

 Truditori, o mie.

 Lasă grâul bob.

 Nu-l face tăciune.

 Pune-n holdă rod,

 Nu amărăciune.

 Lasă-ne să strângem

 Holda în hambare.

 Apoi dă-ne ploaia

 Ca o alinare.