Ne trecem cu norii, rămânem cu valul,
Firave luciri străvezii, de lumină,
Purtate în vals unduit de verbină,
Dantele de lacrimi, ce sfâșie malul.
Ne-alungă uitarea în zările reci.
Speranța plutește pe nori fumurii.
Nu-s aripi în zare să-mi spună că vii.
Doar valul și marea mai scurmă poteci.
Și-mi pare că cerul se-nchină la mare,
Corabie ninsă cu flori pe catarg,
Pe-altarul de unde plutind a chemare
Așteaptă albastrul să vină din larg,
Iubirii divine, celestă-nchinare
Și rugi vălurind ce la țărmuri se sparg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu