SUFLET-PERECHE

Te sădesc necuvânt

  La un capăt de gând

  Tremurând

  Suspinând
  Prea adesea plângând
  Printre vise-alergând
  Niciodată sperând
  Până când
  Până când

  Până când o lumină
  Stă la margini de vină
  Fruntea lunii alină
  Dacă nu e senină
  Ca o floare de mină
  Ca un bulgăr de tină
  Înhumând rădăcină
  Spre rodire divină
  În prea sfânta grădină


 Prea departe de noi
 Stau necursele ploi
 Până când o Lumină
 Din netimp va sa vină