Mă cuprinde întunericul
Simt cum mă cuprinde
Pumnul de silabe
Albastre
Aruncate împotriva destinului
Pare a se fi epuizat
Nu mai am nici un pieptăn în tolbă
Să crească păduri
Între mine
Și deznădejdi
Nici oglinda nu mă ajută
Mi s-a părut un accesoriu inutil
Degeaba lacul
Câtă vreme răul
A învățat să înoate înaintea mea
Povestea asta
Trebuia să fie despre Lumină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu