luni, 28 aprilie 2014

Flăcări gemene

 Chiar dacă, uneori, mă vei minți, 
 Deși-ți cunosc și gândurile-ascunse, 
 Prin flăcări-taine, încă nepătrunse, 
 Noi yin și yang, de-a pururea vom fi. 
  
 Din ploaie vom culege curcubeu 
 Și ne vor crește aripi în furtună. 
 În lumea asta tristă și nebună 
 Vom fi doar noi, doar noi și Dumnezeu! 
  
  
 Și poate, într-o clipă de Lumină, 
 Ne-or cununa și Cerul și Pământul. 
 Să ne rugăm, împreunați, la Sfântul, 
 Să se-mplinească voia Sa, Divină! 

Flăcări gemene

 Și astăzi te iubesc în dimineață,
 Prima silabă, 'ntâiul meu cuvânt,
 Îmi amintesc de vechiul legământ,
 Chiar dacă va rămâne o postfață.

 Ne-am alergat, cândva, prin curcubeie
 Și printre stele ne-am îngemănat,
 Iubire pură, fără de păcat,
 Din care a  rămas doar o scânteie.

 Ne-am despărțit de tot ce-i îngeresc.
 Mai ai curaj să simți îngemănarea?
 De nu, va mai rămâne doar candoarea,
 Din veșnicul și primul te iubesc.

joi, 17 aprilie 2014

te caut ...

când închid pleoapa 
peste colțul tău de cer 

zbor cu pescărușii 
țip albastru 
odată cu ei

te caut ...


căutam

căutam 
un capăt de curcubeu

ochiul neputincios 
a lăsat loc sufletului 

sufletul a orbit
la fel și pescărușul

a rămas visul…


Silabe albastre



La câte stele să te mai închin, 
Când tot albastrul moare împrejur. 
Chiar dac-ar fi un strop din cer să fur, 
Tu n-ai veni, nici eu n-am să mai vin.


Iubirea asta, tristă supernovă,
A luminat în haos, o secundă.
Eu o vedeam duioasă și profundă.
Tu, doar un vânt, ce bate de la provă.


luni, 14 aprilie 2014

...primăvară ?

încondeiem 
vise 
la capăt de cer 
oare 
unde ți-ai ascuns mugurii 
primăvară ?

martie

martie

cer de martie-n furtună 
plâns de ploi, albastru stins 
printre nori de necuprins 
numai eu alerg, nebună


un biet puf de păpădie
prins cu dorul subsuori
rouă-n pleoape, adeseori
numai vântul mă mai știe


fir de gând în suflet trist
rătăcit în miez de noapte
vreau s-ademenesc cu șoapte
luna ta de ametist


e frig

e frig



 până și
 curcubeul
 a înghețat
 la margine de timp

 nerostiri
 glaciale
 i-au sfârtecat culorile
 explodând
 în infinite nuanțe

 de frig


primăvara asta

primăvara asta 
vântul mușcă din petale 
abia inmugurisem 
după ere 
de singurătate 

s-a ofilit și magnolia 
-o ador 
are culoarea 
sufletului tău 
când zâmbești-

nici zborul
nu mai e zbor
e un picaj în zig-zag
spre mâine

unii se lasă purtați de val
noi
de vânt

unde naiba
sunt cuvintele,
iubi?


BUNA DIMINEATA....

am crezut 
că sunt puternică 

sunt doar
un biet puf de păpădie

de-ar veni odată vântul!


uneori

uneori 
demonii tăi
au chef de joacă
vin pe ascuns
și suflă peste puzzle-ul nostru
știi tu..
acela pe care l-am construit
din bucăți de suflet


mi-e greu
să le adun în fiecare zi
de una singură
tu
locuiești departe
pe tărâmul poeziei…

cheamă-ți demonii, iubi!
e dimineață


Renegare

Mai presărăm și azi nisip în soare 
Să îngropăm iubirile de ieri 
Poate așa uita-v-om ce ne doare 
Și-om răsări, din nou, în primăveri 


Mai strângem cărămizi de prin ruine 


Păreri de rău, din sufletul întreg
Dar n-aș putea, nici dacă-aș ști că vine
Să-mbrățișez, când astăzi eu reneg

Nu-ți cer...

Nu-ți cer secunde date înapoi. 
Azi știu că nu mai pot s-ajung la tine. 
Nici veri, când ne scăldau albastre ploi. 
Și mai visam, la dimineți senine. 

Nu-ți cer nimic, eu doar aștept să vii
Un strop de apa, în cuvânt de foc .
Să luminezi în nopțile pustii
Pe cerul meu umbrit de nenoroc .