cer de martie-n furtună
plâns de ploi, albastru stins
printre nori de necuprins
numai eu alerg, nebună
un biet puf de păpădie
prins cu dorul subsuori
rouă-n pleoape, adeseori
numai vântul mă mai știe
fir de gând în suflet trist
rătăcit în miez de noapte
vreau s-ademenesc cu șoapte
luna ta de ametist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu