Și astăzi te iubesc în dimineață,
Prima silabă, 'ntâiul meu cuvânt,
Îmi amintesc de vechiul legământ,
Chiar dacă va rămâne o postfață.
Ne-am alergat, cândva, prin curcubeie
Și printre stele ne-am îngemănat,
Iubire pură, fără de păcat,
Din care a rămas doar o scânteie.
Ne-am despărțit de tot ce-i îngeresc.
Mai ai curaj să simți îngemănarea?
De nu, va mai rămâne doar candoarea,
Din veșnicul și primul te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu