Coșmar

 nu aș putea să-ți ating poemele

 mirosind a ceapă

 nici gândurile

 ce miros a pește

 le-am lăsat să înoate prea mult

 în ape tulburi

 iar visele…

 visele s-au lichefiat

 au ars de prea multe așteptări

 transformate în sloiuri

 de  când

 mi-ai interzis să te aștept

 le-aș fi vrut sublimate

 în eterul iubirii

 insă…

 așa...

 m-am trezit tremurând

 în vechiul cotlon

 unde împărțisem timpul

 şi bucata de suflet rămasă

 de la ultimul potop

 nici nu-mi amintesc…

 cred că ți-am zis

 s-o iei tu

 întreagă...