Ai să-mi spui că mă vrei
Și va fi prea târziu.
Cornul lunii, pustiu,
Ne va ține temei.
Ai să-mi spui că ne-am fost
Două rime-n poem.
Nu de asta mă tem,
Ci de vieți, fără rost!
Am să-ți spun că mai sper
Să ne naștem din nou.
Al iubirii ecou
Este veșnic mister.
Nu-i sonet, n-aș putea
Să mai mângâi o stea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu