marți, 10 martie 2015

suflet de copac

 mi-s crengile grele
 atâta cer
 și-a așezat albul

 încât
 mi se pare că am îmbrățișat universul

 în gerul de afară

 norii mi-au împrumutat
 mantia
 cred că au smuls în grabă 
 și câteva stele

 să-mi țină cald

 în noapte

 atâta cer
 atâția ani…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu