De-aș fi putut să rup din ceruri luna,
S-aștern Lumina-n calea ta mereu.
Să fi rămas,prin clipe, doar nebuna
Care-ți presară-n viață curcubeu.
De-aș fi putut să luminez o clipă
În marea ta de aștri și furtuni.
Să fi rămas o umbră de aripă,
Un gând absent, desprins dintre genuni.
De-aș fi putut să aflu taina toată,
Să pot s-așez iubirii căpătâi.
Un giulgiu alb pe inima curată,
Îngemănarea flăcării dintâi.
Dar fără timp, nesocotind secunde
În mantii de ger ne-am îmbrăcat.
Speram să mă ascund, să pot ascunde
Întâiul vis albastru și curat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu