Vin picuri de tristețe, din larg, să se-mpreune
Cu alb nisipul mării, pe țărmul fără viață.
Un val sărută malul, vrând parcă să-l cunune
Cu-albastra depărtare învăluită-n ceață.
Un pescăruș coboară, planând în albu-i zbor,
O pată de culoare pe cerul albăstriu.
E-atât de-albastră marea, cu tristul ei decor.
Atâta viață-n mare și-n jur atât pustiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu