Iluminare

Orb pe țărmul vieții

nu-i știe culoarea dar poate intui forma

se izbește mereu de conturul  ascuțit

strivindu-i palmele

alteori de-o linie dreaptă

a învățat că linia  e o linie moarta

nu duce nicăieri

arareori întâlnește forme calde

curbe ce le poate gusta culoarea

îi amintesc de trupul femeii iubite

prea repede uitat în negura de dincolo de pleoape

ar fi zburat urmându-l

aleargă dar se izbește de ciotul unei iluzii

zdrobindu-și ultimile simțuri

doar inima rămasă întreagă îi șoptește:

Intră în cerc orbule doar așa vei afla Lumina

și calea spre El