Gânduri prin timp
(catrene)
Nu-mi ajunge o clipă,
să-mi fii mai aproape
Nici anii, în șir, nu-mi sunt de ajuns
Să-mi număr lumina, cu
lacrimi sub pleoape
S-aștept...și să
caut măcar un răspuns
…………………………………………….
Fericirea din noi, nici măcar nu există.
E un joc de copii, într-o lume prea tristă.
E speranța
albastră, risipită în cer,
Într-un ochi, care plânge, rătăcit și stingher.
……………………………………………..
Vis albastru, risipit
Peste-a clipei veșnicie
N-o să știi cât
te-am iubit...
Numai cerul o să știe...
……………………………………………………..
Pe cerul gri cresc valuri de iubire
Cu farul ei ne luminează-n ceață
Suntem legați
cu nevăzute fire
E-o nouă zi, o nouă dimineață!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu