rătăceam
fără țel
prin viață
obosită de zbor
cu aripa frântă
căutam...
nu mai știu
o frântură de cer
o oază
într-o zi
am poposit
pe malul sufletului tău
fluviu albastru
m-ai cuprins între undele tale
spălându-mi tristețea
dintre aripi
și m-ai hrănit
cu speranță
speranța zborului în doi
eu, pescărusă
tu, fluviul meu albastru
cu speranța zborului...
cuvintele mele sunt bucuroase
ai apărut la uşa lor
încărcată
de lumina
tuturor aşteptărilor
aşa ţi-am spus
când mi-am lipit obrazul
de razele tale
bine-ai venit, lumină
anulează distanţă
şterge din calendare
orice noţiune temporală
şi încălzeşte-mi iarna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu