Eram culegători de stele
În alte lumi, într-un alt timp.
Creșteam luceferi și comete
Și ne hrăneam, apoi, cu ele,
Nu cunoșteam ce-i foame, sete,
În al iubirii anotimp.
Și-am străbătut imense geruri.
Dar nu eram, nici tu, nici eu.
Eram doi fulgi, prelinși din ceruri,
În drumul lor, spre Prometeu.
Era atunci, în jur, lumină.
Și taină sfântă, feerie...
Pluteam, îngemănați în sferă,
Iubirea ne-mbrăca, divină...
Îți amintești? sau, efemeră
E clipa noastră-n poezie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu