Ce rece ești în astă seară,
Un frig nebun pătrunde-n mine.
Stă lacrima încet să moară
În sufletul dintre ruine.
Câtă gheață strânsă între noi
Și nici un zvon de primăvară,
Să ne mai contopească in ploi,
Să-mi fii arcuș, iar eu vioară
Și câtă sete de iubire
Am adunat, visând albastru.
Ne leagă nevăzute fire
De dor, uitate-n colț de astru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu