anotimpuri

   dincolo de înțelesuri

 ne amurgesc cuvintele

 iubite

 și plouă

  silabe  desprinse
 din valurile
 unei mări în furtună
 se mai agăță uneori
 de timpan

 dezmințind parcă
 tăcerea asta metalică

 respirăm  rugină
 de parcă n-am avea destul sânge
 să trecem peste iarna
 care ne-a amorțit simțurile
 încă din primăvară

 mă reculeg

 visând un calendar
 fără anotimpuri
 cu tine