Dacă tu ai fi vrut
să mă naști în poem,
Mai presus de
cuvinte, aproape de nori,
Ți-aș fi spus că în
suflet îmi cântă viori
Și doresc dezlegarea
din vechiul blestem.
Dacă sufletul tău
m-a visat în culori,
Între veghe și somn
rătăcind pe ascuns,
Unde visul e taină
și dor nepătruns,
Ai fi stat, să-mi
săruți primăvara în zori.
De-aș fi fost
curcubeu, răsărit între ploi,
Cum spuneai deseori,
sărutând depărtarea,
Ne-am fi fost infinit, eu nisipul, tu marea
Învelindu-ne tandru
cu iubirea din noi
Dar n-ai fost, nu
ne-am fost,nici măcar o silabă,
Un poem fără rost,
scris de valuri în grabă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu