sacrificări

 abia îți adusesem 

 liniștea

 la picioare

 mă străduiam să o așez frumos
 cum faldurile unei trene
 la rochia de bal a iubirii

 scepticismul tău
 mă asigurase totuși
 că vei fi acolo

 dar mi-ai aruncat cuvintele
 în marea moartă
 legate ghem
 cu pietroiul neîncrederii

 le-am abandonat acolo
 silabe
 descompuse
 macerându-se
 în mlaștina acidă

 poate
 cândva
vor crește nuferi