Dacă tu ai fi vrut să mă naști în poem,
Mai presus de cuvinte, aproape de nori,
Ți-aș fi spus că în suflet îmi cântă viori
Și doresc dezlegarea din vechiul blestem.
Dacă sufletul tău m-a visat în culori,
Între veghe și somn rătăcind pe ascuns,
Unde visul e taină și dor nepătruns,
Ai fi stat, să-mi săruți primăvara în zori.
De-aș fi fost curcubeu, răsărit între ploi,
Cum spuneai deseori, sărutând depărtarea,
Ne-am fi fost infinit, eu nisipul, tu marea,
Învelindu-ne tandru cu iubirea din noi.
Dar n-ai fost, nu ne-am fost,nici măcar o silabă,
Un poem fără rost, scris de valuri în grabă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu