Suflet

 Uneori mă transform într-un  lup

 Și mai urlu albastru-n tărie.

 De tristețe, sau chiar bucurie,

 Când mi-e cald, când am geruri pe trup .

 Dor albastru  mai semăn în vers
 Înalțând ,ca o rugă spre cer,
 Visul meu rătăcit și stingher,
 Disipat în acest univers

 Dacă sunt  între stele, proscris,
 Fără loc, fără gram de lumină,
 Tot mai sper că iubirea divină
 Îmi va pune pe frunte înscris.

 Sunt un fulg, ce visează iubire,
 Sunt o aripă-ntinsă spre zarea
 Ce-a lansat și așteaptă chemarea
 Unui suflet ,plutind în neștire.