mi-e lună, cu dor șoptind peste ape
armura albastră mi-e capăt de cer
mi-e sufletul plin și mult mai încape
tu adu-mi, iubire, al vieții mister
mi-e pace cu tine și zbucium mai sunt
furtuna mai naște și azi curcubeu
silabe albastre renasc în cuvânt
ne suntem poeme sortite, mereu
prin patimi am curs ne-ntrebați de destin
în palide nopți, cerând alinarea
în brațe străine, într-o cupă cu vin
uitând că ne suntem, eu valul, tu marea
mi-e șoaptă cu tine întreg univers
hai, vino din nou și mă leagănă-n vers
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu