Tot mai rar mi-amintesc chipul tău.
Peste noi se așterne uitarea
Și mi-e martor nisipul și marea,
Nu mi-e bine acum, dar nici rău.
Am făcut legământ de uitare,
Scris în cer, cu aldine de foc.
Am lăsat altă flacără-n loc
Să te-aștepte cu vis și culoare.
Poate nu ne-am cules de prin spații,
Sau iubirea n-a fost de ajuns.
Nu mai știu, nu mai caut răspuns.
Vom afla,străbătând constelații.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu