gând

nu mă lăsa

 să-mi pierd speranța

 este

 ca și cum
 mi-aș pierde sufletul
 în marea asta de întuneric
 care pândește
 la colțurile cuvintelor

 nu-mi lua înapoi
 clipele
 când mă credeam zeiță
 numai pentru că tu
 îmi adorai trupul

 nici zâmbetul acela
 cu aromă de  cafea
 care ne-a colorat dimineața
 acolo…
 dincolo de nori…