Anotimpuri

Atâtea toamne…

 Au ruginit descântec

 Atâtea dimineți au stins
 Luceferi

 Stingând 
 De tot atâtea ori
 Atâtea vise


 Și-am înghețat
 Atâtea ierni
 Nemaivisând

 Muream ușor
 Și-n picurii de viață
 Vărsai otrăvuri 

 Sofisticate mantii
 Îmi aruncai pe umeri
 Iluzii deșarte
 Nu mă-ncălzeau  
 În somnul meu de gheață


 Paradoxal…
 M-a trezit un viscol

 Atâta frig…
 Mi-a adus în suflet

 Speranța primăverii