Poem neterminat

 Ai să mă chemi în nopțile albastre,
 Lăsând în urmă vagi păreri de rău.

 Dar n-o să vin, fantoma clipei noastre
 S-a risipit în zări, ca un ecou.

 Și-ai să mă chemi, când iar o să te doară.
 Între absențe vei striga iubirea,
 Dar trenul nostru nu mai este-n gară.
 Te-ai dus și-ai luat cu tine fericirea.

 Și dacă soarta fi-va să rescrie
 Poeme vechi cu rime noi, vreodată,
 Ne-om regăsi, cândva, în poezie.
 Eu, fir de stea, tu, rima mea curată.