Umbră

 De câte ori n-am ascultat, în noapte,
 Prin glasul ploii, dulce glasul tău.

 Spălând,de-atâtea ori, păreri de rău
 Când ploaia mă-nvelea în calde șoapte.

 Și câte dimineți am plâns cu norii,
 Când te chemam, dar tu erai departe.
 În zile reci, cu orele deșarte
 Păream un val, din necuprinsul mării.

 În zbuciumul absurd, dintre secunde
 Te-aș fi dorit nisip, la țărmul meu.
 Aș fi sculptat în vene chipul tău,
 Să nu mai pleci, să nu te poți ascunde.

 Dar ai plecat cu norii spre altă dimineață.
 O umbră de albastru, învăluită-n ceață.