Despre mare (și nu numai)

 Ne trecem cu norii, rămânem cu valul,
 Firave luciri străvezii, de lumină,
 Purtate în vals unduit de verbină,
 Dantele de lacrimi, ce sfâșie malul.

 Ne-alungă uitarea în zările reci.
 Speranța plutește pe nori fumurii.
 Nu-s aripi în zare să-mi spună că vii.
 Doar valul și marea mai scurmă poteci.

 Și-mi pare că cerul se-nchină la mare,
 Corabie ninsă cu flori pe catarg,
 Pe-altarul de unde plutind a chemare

Așteaptă albastrul să vină din larg,
Iubirii divine, celestă-nchinare
Și rugi vălurind ce la țărmuri se sparg.