Să pleci...

 Să rămâi ...

 La ce bun

 Atâtea întrebări

 Știai deja
 Că-ți pare rău

 Erai aici
 Cu sufletul dincolo

 Am tăcut
 Orice cuvânt
 Era un nonsens
 Îți părea rău
 Că nu ești acolo

 În gara asta ruginită
 Trenurile circulă oricum
 După un orar numai de ele știut

 Nu există birou de informații
 Nici  măcar un ceas nu se ostenește să arate ora exactă

 Acarul se zbate uneori
 Să ghicească sensurile
 Din care vor veni accelerate
 Pline cu gânduri
 
 Doar ele
 Întrerup arar
 Liniștea florilor  crescute la întâmplare

Degeaba  incerc să-ți explic
 În gara asta
 Nu oprește niciun tren
 Niciodată...