Destin

 (rugă)
 (viață)
 (suflet)

 Nu pot să lepăd haina asta slută.
 Cu multe vrăji urzeala e țesută.
 M-am învățat să beau prea mult amar.
 E prea târziu s-o lepăd, e-n zadar!

 O viață-ntreagă am sperat la bine
 Și am visat mereu la zări senine.
 Un zbor, în vis, am încercat ades,
 Dar numai aripi frânte am cules.

 De-atâtea ori,  făptura mea firavă
 Cădea-n genuchi, răpusă de otravă.
 Ducea o cruce mult prea greu de dus,
 Cu mâinile întinse spre Iisus.

 Și n-am cerut scutire de corvoadă.
 Doar pace, de se poate, drept dovadă,
 Că vreau să port aceeași haină slută,
 Așa…  cu tot ce fost-a ea țesută…