Destin

 (viață)
 (rugă)

 Câte-o lacrimă mai cade

 Răscolind prin amintiri.
 Din trecutele iubiri,
 Au rămas doar umbre fade.

 Mi-am dorit eternitate,
 Într-o clipă de delir.
 Tâmpla lunii-am uns cu mir,
 Tot sperând că se mai poate.

 Strop de cer, albastre vise,
 Mugur cald în primăveri.
 Toate astea au fost ieri.
 Azi îmi sunt ca interzise.

 Plec grumazul și mă-nclin
 Sub povara clipei grele.
 Doamne,apără de rele
 Și sfârșește al meu chin!