Nu ne-am fost …

 Am îmbrățișat zarea
 De atâtea ori

 În căutarea
 Aripii-pereche

 Uneori mi se părea că se potrivesc

 Iluzii albastre
 Învăluiau visele

 Poate erau demoni
 Născuți din sete

 Prea sete
 De preaiubire

 Foarte rar
 Un înger se încumeta
 Să-mi sfâșie vălul
 Adânc pătruns în carne

 Furtuni de lacrimi sângerii
 Întunecau atunci
 Zările amurgului în doi

 Era prea noapte
  Frig
 Și mi-era dor

 De somn
  Negeruit de vise

 M-ai lepădat în arctice zăpezi
 Când sta să-nmugurească primăvara

 Și-atâta te-am iubit
 Încât
 Ți-am lăsat ție
 Toată căldura
 Mediteranei
 (iubirii)