mi-ai aruncat pietre Doamne
nevrednică m-am lăsat în genuchi
la adăpostul casei mele
cerând milă
mă simțeam petală strivită
fruct nepârguit
boboc și rază neivită
plăpândul melc târând cochilia
prin munți de gheață
te rog Doamne
lasă fluturii să zboare
e primăvară
și mi-e frig
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu