miercuri, 30 noiembrie 2016

Rătăcită în neliniști

Copil stingher
Care n-a primit niciodată un zâmbet
Doar arătătorul
Înălțat amenințător
Când tusea pornită din gât
Juca feste liniștii
Frățiorul mai mic primea ultima portocală
Pentru că era mai mic
Tu trebuia să ai grijă să nu se înece
Și pantofiorii de lac
Cei noi
Erau întotdeauna ai lui
Pentru că el era cel mic
Iar ai tăi erau deja juliți
Și dacă ai fost regina balului
Este pentru că așa s-a nimerit
Crescuseși destul
Să ți se implementeze un zâmbet
Nu că ar fi contat
Dar nu puteau înțelege
Cum un simplu zâmbet te-a transformat în regină

Măcar acum nu-ți mai păsa
Învățaseși să zâmbești

Așa ai cucerit primul bărbat
Singurul
Pentru care ai zâmbit toată viața
În curând lui nu i-a mai păsat de zâmbetul tău

Acum zâmbești
Pentru tine…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu