Vis de toamnă

Purtați de umbra lunii, ne-mpiedicăm de-un vis
Și nimeni nu va spune că am călcat în gropi. 
Doar vârcolacii tineri sorbi-vor din abis,
Scurmând în oase viața până la ultimi stropi.

Fântânile secate vor naște văi de sete
Cu norii ce refuză un ultim stop de apa.
Te-ai dus… de azi doar corbii vor bântui în cete.
Eu am rămas cu gerul pe umeri, ca o capă.

Ne-am stins pe rând, eu foc, tu stalactită.
Cum refuzam vremelnice necurgeri.
Doar toamna, cu lumina ei strivită,
Strecoară brumă printre amintiri.