Ne întrecem cu vântul
Rătăciți pe cărări de dor
Care zboară mai sus
Cui îi e greu să atingă pământul
Cine să ia lestul
Cum să atingi norii
Cu aripi pline de noroi
Cum să stai sub vânt
În arșița inimii
Să țipi necuvinte
Să muști întunericul
Sperând să dai de lumină
mi-ar prinde bine un pescăruș
să mă învețe
nezborul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu