Convalescență

… și ai deschis ochii
Soarele era acolo
Continua să picteze incandescent albastrul 
Nu era nici măcar supărat
Că te-ai lăsat cuprinsă de întuneric

Doar câteva frunze lipseau
Copacul tău era gol
Ca și sufletul
Dar nu era trist
Își dăruise podoaba timpului

Panta Rhei…

Numai tu nu vezi
Cum se destramă sufletul
În absența Luminii

Adună-ți visul din noroi
Copil al dimineților albastre

Fii cer
Fii zbor de frunză în amurg

E toamnă
Știu

Dar fii tu primăvară