Am vrut să-ți dăruiesc cândva,
Albastrul cerului senin,
Să îl aștern pe fruntea ta,
Pe gura, cu surâs divin.
Dar tu n-ai înțeles mesajul
Albastrului cu gust de nor.
Și nici nu ai avut curajul,
Să te înalți cu mine-n zbor.
Atunci rămâi privind în zare,
Cum zbor de îngeri mă-nconjoară,
Iar stelele-mi deschid cărare,
Să te privesc, ultima oară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu