Aproape-departe, în nopțile albe,
Când doare retina și ceasu-i confuz
Adun la piept norii, vremelnice salbe,
Să-mi plouă cu doruri,amurgul difuz.
În nopțile albe, departe-aproape,
Frânturi de silabă în gânduri se sparg.
Vise păgâne se îngână sub pleoape,
Fantasme albastre, pierdute în larg.
Aproape-departe doar gândul mă poartă,
Sfidând depărtarea și anii-lumină,
Spre lumi nezidite și albe pe hartă,
Spre steaua albastră,spre viața divină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu