Lipește-ți tâmpla, iar, de geamul rece,
Privind în noapte clipa care trece.
Și firele de stele ce se preling din ceruri,
Comete rătăcite în ale iernii geruri.
Îmi viscolește-n suflet, cu albele-ți tăceri.
Noian de gânduri albe mă-nvăluie prin vise.
Și-adorm, tăcere albă, visând la primăveri,
În care să renască speranțele ucise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu