Ce dor nebun mi-alungă și liniștea din gânduri...
Când blânda inserare îmbrățișează zărea...
Aș vrea să-mi strig, în taină,iubirea printre rânduri,
Să-ți spun că tu, în vise, mi-ai readus culoarea
Ce dor nebun mi-alungă și visul de sub pleoape...
Să-mi pună-n loc șiraguri de perle opaline....
Aș vrea să vii,iubire,...dar tu nu ești aproape...
Și-mbratisez doar norii...fereastra către tine..
Mi-e dor de clipa-aceea, sculptată în tăcere...
În care-am strâns oceane.. imense de iubire....
De palma-ți, ce respiră..suavă mângâiere...
De gura, ce-nfloreste...surâs de fericire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu