azi...
vreau să-mi împart
sufletul în două
jumătatea de ieri
când eram doi
și cea de azi
când suntem (încă)
asculți?
mi-e dor de clipa-aceea
sculptată în tăcere
și strâng în pumni
oceane de iubire
știu...
sufletul nu se împarte niciodată
la doi
pentru că dă cu rest!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu