Am strâns între noi prea multe tăceri,
Sau, doar vorbe goale, sunând fără rost.
Sperând că mai simți iubirea de ieri,
Că nu-i totul în van, banal și anost.
Am scuturat peste vise petale de flori,
Pe cale ți-am pus doar lumină albastră.
Tu doar taci și primești, zâmbindu-mi în zori,
Dar simt că nu ești, nu mai e calea noastră.
Deși ești departe, te culeg dintre vise.
Și-aș mai sta, să mă mângâi, cum făceai uneori.
Dar ți-s palmele pline, alte doruri nescrise
Azi îți umplu ființa cu parfum și culori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu